Băsescu spune că are o relaţie foarte bună cu Merkel şi Sarkozy
ExternPolitică15 nov 2011, 02:54
Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni că are o relaţie foarte bună cu Angela Merkel, dar şi cu Nicolas Sarkozy, deşi la un moment dat au existat nişte tensiuni între el şi cei doi lideri europeni din cauza dosarului Schengen.
Băsescu a abordat într-o emisiune TVR1 subiectul vizitei la Berlin de săptămâna trecută, declarându-se mulţumit că Germania susţine în continuare o Europă unită, şi nu una a marilor puteri şi alta a celorlalte state. Principalul motiv al vizitei a fost relaţia bilaterală, plus în ceea ce priveşte relaţia din interiorul UE mă interesa viziunea Germaniei asupra Uniunii Europene şi o spun în modul cel mai deschis: cancelarul Merkel a spus foarte clar < nu există Uniune Europeană cu două trepte, cu euro şi non euro, ci Uniunea celor 27>. Discuţia a fost destul de lungă pe această temă şi am plecat de la Berlin cu un sentiment de încredere că nu se va crea această Europă (cu două trepte. n.r), a spus şeful statului.
Traian Băsescu a fost întrebat cum ar caracteriza relaţia pe care o are cu cancelarul german. Relaţia mea cu Angela Merkel e o relaţie foarte bună, cum de altfel este şi cu Sarkozy în momentul de faţă, deşi se spunea...E adevărat, la un moment dat am avut nişte tensiuni pornite de la Schengen, dar relaţia cu cancelarul Merkel este una foarte bună, a răspuns preşedintele.
Băsescu a participat la sfârşitul lunii august, la Paris, la Conferinţa internaţională privind situaţia din Libia. Conferinţa, care a avut loc la Palatul Elyse, a fost urmată de un dineu oferit de preşedintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy. Presa a scris în martie că preşedintele Franţei a avut o ieşire nervoasă la un summit european pe tema poziţiei României în privinţa Libiei, dar Băsescu a negat. Franţa a recunoscut legitimitatea Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia, în timp ce România l-a considerat multă vreme doar un interlocutor, fără a recunoaşte această autoritate. După întoarcerea de la conferinţa de la Paris, preşedintele Traian Băsescu a afirmat că România recunoaşte ca singur partener în Libia Consiliul Naţional de Tranziţie, până când o veni o structură mai bună.
În ceea ce priveşte Schengen, Franţa se află la originea introducerii unui criteriu suplimentar în evaluarea pregătirii României şi Bulgariei la spaţiul de liberă circulaţie - stadiul luptei anticorupţie, argument preluat între timp şi de alte state, inclusiv Olanda, pentru a bloca aderarea României la Schengen. Înainte de disensiunile pe această temă, problemele între România şi Franţa au fost generate de măsurile Parisului din 2010 de repatriere a sute de romi români. Polemica pe tema romilor, minorilor români din Franţa, a cerşetoriei şi infracţionalităţii de origine română au afectat până la tensionare, timp de peste un an, relaţia româno-franceză.
În noimebrie anul trecut, la summitul NATO de la Lisabona, preşedintele Traian Băsescu şi omologul său francez Nicolas Sarkozy au fost surprinşi de camerele TV având un scurt schimb de replici după fotografia de grup a liderilor. Imaginile arătau că Traian Băsescu i se adresează lui Nicolas Sarkozy, însă din gesticulaţia oficialului francez reieşea că şeful statului francez i-ar fi refuzat argumentele omologului său român, îndepărtându-se. Ulterior, Băsescu se îndreaptă către premierul italian Silvio Berlusconi, care purta un dialog cu omologul său ungar, Viktor Orban. Berlusconi îl întâmpină pe şeful statului român cu o strângere de mână, după care conversaţia celor trei continuă, iar premierul italian face repetate semne cu degetul la tâmplă, ca şi cum ar fi spus că cineva e nebun, după cum arată înregistrările.
Presa franceză a interpretat gestica liderului francez drept un refuz brutal de a sta de vorbă cu preşedintele român. Ulterior, preşedintele Traian Băsescu a explicat că în schimbul de replici avut cu omologul său francez după poza de familie de la Summitul NATO, i-a cerut lui Nicolas Sarkozy o discuţie pe tema Schengen şi i-a mulţumit că nu a blocat trimiterea raportului COREPER în Parlamentul European, dar ambii erau presaţi de timp, iar gestul liderului francez voia să spună discutăm mai târziu.
(187)
