Victor Ponta a vrut sa se inscrie in Legiunea Straina
Politică21 nov 2010, 00:00
Presedintele PSD, Victor Ponta, scrie pe blogul personal despre anul 1990: Am batut tot Parisul pe jos. Am vazut toate muzeele aratand carnetul de elev si convingand ca nu am bani de bilet, am lucrat la inceput la o benzinarie, apoi doua luni la un supermarket.
Victor Ponta marturiseste pe blogul personal ca a amanat mereu sa scrie despre o perioada extrem de agitata din viata sa, anul 1990. Am fost singur-singurel cand am implinit 18 ani in Place Saint Michel din Paris, departe de toti cunoscutii, si nu cred ca m-am descurcat rau, scrie Victor Ponta.
Da, m-am 'imbatat' cu aerul libertatii la inceputul lui 1990 (ca noi toti cred), aveam abia 17 ani si toata lumea imi statea inainte. Dupa serile din Piata dar si dupa alegerile din 20 Mai, atmosfera s-a 'dezumflat' si fix pe 13 iunie dimineata, la ora 6.00, eram la coada la Consulatul Francez (langa Piata Romana), povesteste Ponta.
A plecat spre Nancy cu pesimism fata de viitorul Romaniei si cu 40 de dolari in buzunar. Si cu toate acestea a fost cea mai boema perioada din viata mea, marturiseste Ponta.
Am batut tot Parisul pe jos (il cunosc mai bine decat Bucurestiul chiar); m-am imprietenit cu toti emigrantii veniti in Gara de Nord din toate colturile lumii; ne-am balacit in fiecare zi in fantanile arteziene de la Luvru; am invatat sa mergem cu metroul fara bilet; castigam cam 40-50 de franci in cateva ore recuperand fisele din carucioarele de bagaje abandonate de cei care prindeau trenul in ultimul moment; am vazut toate muzeele aratand carnetul de elev si convingand ca nu am bani de bilet; inclusiv am mers cu alti romani la Centrul de recrutare al Legiunii Straine de langa Paris, am trecut testele medicale, dar cand am aflat conditiile (contract de minim 5 ani) am dat inapoi inainte sa semnez, si bine am facut! , dezvaluie presedintele PSD.
Cat despre cum isi castiga existenta, Ponta povesteste: ...la inceput la o benzinarie, apoi doua luni la un supermarket (faceam cam o ora la dus si una la intors plus cele opt de munca si una de pauza). Am reusit sa-mi inchiriez o camaruta de 12 metri patrati la ultimul etaj dintr-un bloc in apropiere de Saint-Lazare (ma urmaresc garile, in Bucuresti am trait 20 ani la Gara de Nord).
Dupa care am gasit serviciul ideal - la un fast food din centru, program de la ora 17.00 pana la inchiderea de la 01.30, salariul mimin pe economie echivalent cu 1.000 de dolari (cine avea in Romania in anii 90 asa salariu?! ). Ma trezeam la pranz si mergeam direct la Biblioteca Georges Pompidou, unde citeam si ascultam muzica pana cand trebuia sa plec la serviciu, adauga Ponta.
Ziua libera obisnuia sa si-o petreaca cu gasca de romani pe care ii intalnea in Saint Michel.
Cred ca a fost o sansa extraordinara sa invat sa muncesc si sa pretuiesc banii intr-o societate deja functionala si organizata, ceea ce Romania nu era atunci (si din pacate nici macar acum! ), mai spune Victor Ponta.
(229)
